Cum a reușit Republica Moldova, un stat situat în afara umbrelei de securitate și prosperitate oferite de NATO și UE, cu capacitate administrativă redusă și supus periodic atacurilor hibride din partea Federației Ruse (SIS 2023), să-și protejeze procesele electorale de ingerințele unor actori ostili străini, în timp ce România, nu?

Care este dimensiunea optimă a aparatului bugetar? După cum argumentăm în acest raport, răspunsul nu admite o soluție unică, pur tehnocratică. Deciziile cu privire la aparatul public sunt inerent politice și trebuie luate având în vedere cerințele votanților români. La baza acestei probleme se află o tensiune între dorința cetățenilor de a plăti cât mai puțin, dar și de a beneficia de servicii publice universale și de calitate în același timp.

Colapsul blocului PSD-PNL a avantajat în principal blocul anti-sistem suveranist și mai puțin pe cel liberal. O scădere de 1% a scorului PSD-PNL față de europarlamentare crește scorul lui Georgescu cu 0.58% și al lui Lasconi cu doar 0.15%. Credențialele anti-sistem ale Elenei Lasconi și USR sunt mai puțin credibile decât cele ale lui Călin Georgescu.

Discursurile din societate despre prezența tinerilor la alegeri plasează predominant responsabilitatea pe votantul tânăr de a se mobiliza și de a vota, indiferent de circumstanțe.

Pe 29 februarie 2024, Guvernul a pus în procedură de avizare Ordonanța de urgență privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024. Printre măsurile propuse, care vor fi adoptate cel mai probabil după publicarea acestei analize, se numără reducerea intervalului de timp până la care cetățenii își pot stabili reședința în circumscripția electorală în care locuiesc (obținerea așa-numitei „vize de flotant”) de la 6 luni înaintea datei alegerilor, la 60 de zile.